Ianis-Andrei Păsărelu (Quantum Robotics) despre disciplina și sacrificiile performanței în robotică

Acest interviu a fost realizat de Ianis-Andrei Păsărelu, în exclusivitate pentru platforma empoweredromania.com. Întrebările au fost formulate și adresate de Ioana Alexandra Șomîtcă.

SCURTĂ PREZENTARE

Sunt Ianis-Andrei Păsărelu și fac parte din echipa Quantum Robotics, unde mă implic în zona de mechanical design, CAD, manufacturing și integrarea sistemelor mecanice pe robot. Pentru mine, robotica nu înseamnă doar construcția unui robot pentru competiție, ci un proces complet prin care o idee trece de la discuție, schiță și model 3D până la o piesă reală, testată și îmbunătățită.
În echipă, îmi place să lucrez la mecanisme care trebuie să fie nu doar eficiente, ci și fiabile, ușor de reglat și pregătite pentru presiunea unui meci. Am învățat că un design bun nu este doar cel care arată bine în CAD, ci cel care poate fi fabricat, montat, reparat rapid și folosit constant în competiție. Fiecare piesă, fiecare test și fiecare iterație te obligă să gândești mai clar și să cauți soluții mai bune.
Quantum Robotics m-a ajutat să înțeleg ingineria într-un mod practic. Aici am descoperit cât de importantă este legătura dintre proiectare, manufacturing, programare, strategie și muncă în echipă. Pentru mine, această experiență nu este doar despre rezultate sau clasamente, ci despre felul în care înveți să construiești, să greșești, să repari și să evoluezi împreună cu echipa.

1. Care a fost primul moment în care ai simțit că sezonul acesta poate deveni unul cu adevărat special?

Ianis-Andrei Păsărelu: Primul moment în care am simțit că sezonul poate deveni special a fost atunci când robotul a început să funcționeze nu doar bine, ci constant. În robotică, este o diferență mare între un mecanism care merge o datrtă în laborator și un robot care poate repeta aceeași acțiune de multe ori, sub presiune, într-un meci real.
Pentru mine, momentul acela a venit când am văzut că ideile la care lucrasem, ajustările făcute și testele repetate încep să se lege într-un sistem complet. Nu mai era doar o colecție de mecanisme separate, ci un robot care avea ritm, logică și potențial. Atunci am început să simt că nu lucrăm doar pentru un sezon obișnuit, ci pentru unul în care chiar putem ajunge foarte sus.

2. Ce perioadă dintre naționale și Mondiale v-a testat cel mai tare ca echipă și cum ați trecut prin ea?

Ianis-Andrei Păsărelu: Perioada dintre naționale și Mondiale a fost probabil cea mai intensă, pentru că știam că nivelul de la Houston va fi mult mai ridicat. Nu mai era suficient să avem un robot bun. Trebuia să avem un robot fiabil, rapid, ușor de reparat și capabil să performeze constant în fața celor mai bune echipe din lume.
Am trecut prin perioada aceea prin multă disciplină și prin atenție la detalii. Am analizat ce poate ceda, ce poate fi simplificat, ce trebuie reglat mai bine și ce decizii tehnice ne pot face mai constanți. A fost o perioadă obositoare, dar ne-a maturizat ca echipă, pentru că ne-a obligat să gândim nu doar ca elevi care construiesc un robot, ci ca o echipă care se pregătește pentru nivel mondial.

3. Ce decizie grea ați luat în legătură cu robotul, strategia sau ritmul de lucru, chiar dacă nu toată lumea s-a simțit la început la fel?

Ianis-Andrei Păsărelu: O decizie grea a fost să acceptăm că unele soluții trebuie schimbate chiar dacă aveau multă muncă în spate. În mechanical, te atașezi de ideile tale, mai ales când ai stat ore întregi să le proiectezi, să le modifici și să le vezi montate pe robot. Dar testele nu mint.
Uneori, o soluție care arată bine în CAD sau pare interesantă tehnic nu este cea mai bună în competiție. Atunci trebuie să alegi între orgoliu și performanță. Cred că o echipă matură este cea care poate renunța la o idee bună pentru una mai potrivită. Nu e ușor la început, dar pe termen lung astfel de decizii fac diferența dintre un robot bun și unul competitiv la nivel mondial.

4. Ce decizie de construcție exprimă cel mai bine personalitatea tehnică a echipei voastre?

Ianis-Andrei Păsărelu: Cred că personalitatea tehnică a echipei se vede cel mai bine în felul în care alegem să construim mecanisme eficiente, dar și fiabile și ușor de întreținut. Nu încercăm să facem lucruri complicate doar ca să pară impresionante. Încercăm să construim soluții care funcționează constant, pot fi reglate rapid și ajută robotul în meciuri reale.
Pentru mine, o decizie importantă este să faci un mecanism care ajută driverul, nu unul care cere perfecțiune la fiecare mișcare. Un robot bun trebuie să fie rapid, dar și iertător. Trebuie să poată lucra bine chiar și când meciul devine haotic. Asta arată o mentalitate tehnică matură: nu doar să construiești ceva spectaculos, ci ceva care câștigă prin consistență.

5. Care este lecția cea mai personală pe care o iei cu tine din sezonul acesta, dincolo de medalii și clasamente?

Ianis-Andrei Păsărelu: Cea mai personală lecție este că progresul real vine prin iterații. În robotică, aproape nimic nu iese perfect din prima. Un mecanism trebuie testat, schimbat, uneori refăcut complet. La început poate fi frustrant, dar în timp înțelegi că fiecare problemă îți arată ce trebuie îmbunătățit.
Dincolo de medalii și clasamente, sezonul acesta m-a învățat să am mai multă răbdare cu procesul. Am înțeles că performanța nu vine doar din talent, ci din disciplină, muncă repetată și capacitatea de a continua când ceva nu merge. Pentru mine, asta este cea mai importantă lecție: să nu te blochezi în prima variantă, ci să ai curajul să o faci mai bună.

Îți mulțumim, Ianis, pentru răspunsurile tale remarcabile. Suntem convinși că perspectiva ta va avea un impact semnificativ asupra viitoarelor generații, inspirându-le să realizeze lucruri deosebite în viața lor!