Cum învață oamenii? How people learn?

Fiecare elev cunoaște presiunea dată de testul care se apropie când pe ultima sută de metri înghesuie în memorie cât mai multe date, formule și definiții. El speră doar să le poată reproduce corect pe foaia de examen, înainte de a se evapora din minte acele informații învățate.
Dar dacă în articolul de astăzi descoperi o metodă mai bună, mai puternică și mai durabilă de a învăța? Așa poți evita să fii în situația elevului prezentat mai sus.

Această metodă există și se numește „învățare prin înțelegere”. Ea sintetizează diferența dintre a putea povesti un fapt și a putea explica de ce acel fapt este adevărat și cum se leagă el de alte idei. Scopul acestui articol este să îți arate, prin exemple clare, diferența dintre simpla memorare și înțelegerea profundă și să îți demonstreze de ce această distincție este crucială pentru succesul tău, nu doar la școală, ci și în viață.

Pentru început precizăm clar că există două căi ale învățării. Prima cale este să memorăm faptele a doua cale ține de a conecta cunoștințele memorate.
Să luăm un exemplu:

Scenariul unui test la biologie

Imaginează-ți că te pregătești pentru un test despre sistemul circulator la biologie. Trebuie să înveți diferențele dintre artere și vene. Un elev ar putea aborda acest subiect prin simpla memorare a unei liste de fapte. Un alt elev, însă, ar putea încerca să înțeleagă care este diferența dintre vene și artere . Abordarea lor, deși pare similară la suprafață, ea aduce la rezultate complet diferite când discutăm despre profunzimea înțelegerii.
Dar haideți să analizăm împreună ce înseamnă să memorezi și ce înseamnă să înțelegi?

Ce înseamnă să memorezi vs. ce înseamnă să înțelegi?

Să analizăm cele două abordări folosind exemplul anterior al arterelor și venelor. Diferența devine evidentă atunci când comparăm rezultatul final al fiecărui proces de învățare.

Învățarea prin memorare (Listă de fapte)	Învățarea prin înțelegere (cunoștințe conectate)
Un elev care memorează reține o listă de fapte izolate: • Arterele sunt mai groase decât venele. • Arterele sunt mai elastice. • Arterele transportă sângele de la inimă.	Un elev care înțelege conectează faptele răspunzând la întrebarea: „De ce?” : • De ce arterele sunt mai groase și elastice? -> pentru că trebuie să facă față presiunii sângelui pompat de inimă. • De ce sunt elastice? -> Pentru că elasticitatea le permite să absoarbă șocul pulsațiilor și funcționează ca o supapă unidirecțională, prevenind refluxul sângelui.

Adevărata înțelegere, numită și „cunoaștere utilizabilă”, nu este doar o listă de fapte. Ea este o rețea de informații organizate în jurul unor idei mari sau concepte-cheie . În cazul biologiei, una dintre cele mai puternice idei este relația dintre structură și funcția ei : forma unui lucru (structura sa) este direct legată de ceea ce face (funcția sa). Odată ce înțelegi acest principiu, nu mai trebuie să memorezi fapte izolate; poți începe să le deduci.

Însă, chiar și atunci când ne dorim să înțelegem, uneori propria noastră minte ne poate pune piedici.

Așadar se naște o nouă întrebare:

De ce creierul te poate păcăli uneori?

Un principiu fundamental al învățării ne spune că toți oamenii construiesc cunoștințe și înțelegeri noi bazându-se pe ceea ce știu și cred deja. Creierul nu reprezintă un recipient gol care așteaptă să fie umplut cu informații. El încearcă activ să conecteze noile informații de cele vechi. Problema apare atunci când fundația (cunoștințe anterioare sau „preconcepțiile”) este greșită. Adică informațiile anterioare au fost memorate greșit sau înțelese greșit sau prezentate de alte persoane ca fiind informații adevărate când ele de fapt erau informații false.

Să luăm un exemplu clasic: o persoană care crede că Pământul este plat. Această idee are sens pentru ea; la urma urmei, suprafața pe care merge pare plată. Acum, dacă un profesor îi spune simplu: „Pământul este o sferă” va apărea automat un conflict dat de informația nouă care se lovește direct de modelul mental vechi („plat”).
Există posibilitatea de a se crea un compromis greșit .  În loc să își înlocuiască complet vechiul model, mintea persoanei poate încearca să combine informațiile noi cu cele vechi. Ea își poate imagina Pământul ca o suprafață plată, ca o clătită, în interiorul unei sfere, unde oamenii stau în picioare pe această clătită.

Rezultatul ? Deși a auzit informația corectă, înțelegerea pe care și-a construit-o este complet greșită. Astfel de situații se pot regăsi și în clasele în care profesorii predau prea puține informații, iar ulterior elevii întâlnesc un cadru didactic care are cerințe foarte mari de la ei. Există cazuri în care golurile de informație sunt umplute cu imaginația elevului. Imaginația jucând rol de puncte între informațiile vechi și cele noi.

Acest exemplu ilustrează o problemă esențială în educație:

„Dacă ideile și convingerile inițiale ale elevilor sunt ignorate, înțelegerea pe care o dezvoltă poate fi foarte diferită de ceea ce intenționează profesorul.”
Așa apar notele mici, așa apare frustrarea. Elevul știe că a petrecut timp învățând și chiar și-a dat interesul, dar nota finală este tot mică.

O poveste despre un pește

O carte pentru copii, intitulată Fish Is Fish , ilustrează perfect acest fenomen. În poveste, un pește este curios să afle cum este lumea de pe uscat. Prietenul său, un mormoloc care devine broască, pleacă să exploreze și, la întoarcere, îi povestește peștelui despre lucruri uimitoare: păsări, vaci și oameni.

În timp ce ascultă descrierile broaștei, peștele își imaginează toate aceste creaturi noi prin prisma singurei lumi pe care o cunoaște: apa.

• Păsările? El și le imaginează ca pești cu aripi.

• Vacile? Pești cu ugere.

• Oamenii? Pești care merg pe înotătoarele de la coadă.

Povestea este o metaforă perfectă pentru modul în care creierul nostru funcționează: interpretăm informațiile noi prin lentila cunoștințelor existente. Acest lucru arată pericolul de a ni se „spune” pur și simplu informații, fără să ne confruntăm și să corectăm ideile de la care pornim. Acest proces de construire a unei înțelegeri defectuoase ne împiedică să atingem scopul final al învățării: aplicarea corectă a cunoștințelor.

Dar care este adevăratul scop al învățării?

În primul rând, scopul este să punem cunoștințele la treabă. Să facem transferul lor.

A.Dar oare ce este „transferul”?

Este oare să memorezi informații pentru a le reproduce la un test și apoi să le uiți? Sau este să poți folosi ceea ce ai învățat pentru a rezolva probleme noi, pe care nu le-ai mai întâlnit?

Acest al doilea obiectiv se numește transfer . Transferul este abilitatea de a lua cunoștințele dobândite într-un context și de a le aplica cu succes într-o situație nouă sau diferită. Acesta este adevăratul indicator al învățării profunde și scopul fundamental al educației.

Să ne întoarcem la exemplul cu arterele și venele. Imaginați-vă că un profesor adresează următoarea problemă:

„Dacă ai avea sarcina de a proiecta o arteră artificială, ar trebui să fie elastică? De ce sau de ce nu?”

• Elevul care a memorat s-ar bloca. Lista lui de fapte („arterele sunt elastice”) nu îi oferă instrumentele necesare pentru a răspunde la o întrebare care necesită raționament. El știe ce sunt arterele, dar nu de ce sunt așa.

• Elevul care a înțeles este mult mai bine pregătit. Deoarece el a înțeles legătura dintre structura elastică a arterei și funcția ei (gestionarea presiunii sângelui), poate începe să gândească critic. El ar putea spune: „Da, elasticitatea este importantă pentru a absorbi șocul pulsațiilor”. Dar ar putea merge chiar mai departe, propunând soluții creative: „Poate că elasticitatea nu este absolut necesară. Am putea construi un tub foarte rezistent, non-elastic, care să reziste la presiune, dar care să aibă integrată o supapă unidirecțională pentru a preveni refluxul sângelui.”

Înțelegerea nu doar că îți permite să răspunzi la întrebări noi, ci îți deblochează capacitatea de a gândi creativ și de a rezolva probleme. Această abilitate este infinit mai valoroasă decât simpla memorare. Dar cum poți ajunge la acest nivel de înțelegere?

Vom discuta în continuare despre cum poți învăța ca să înțelegi.

Cum să înveți pentru a înțelege: sfaturi practice

Trecerea de la memorare la înțelegere este o abilitate care se poate antrena. Vă prezint în continuare trei strategii practice, bazate pe modul în care funcționează învățarea profundă, pe care le puteți aplica imediat.

1. Întreabarea ,,De ce?”. Aceasta este cea mai simplă și mai puternică strategie. Când întâlniți un fapt nou (ex: „arterele sunt elastice”), nu vă opriți doar la a reține informația. Forțați-vă să mergeți mai departe și întreabați-vă: „ De ce este așa?”. Căutarea răspunsului la această întrebare vă va obliga să descoperiți principiile și conceptele de bază care leagă faptele între ele. Este trecerea de la „ce” la „de ce”.

2. Faceți legături cu informațiile pe care le știți deja. Studiile arată că exact așa gândesc experții. Ei nu au pur și simplu mai multe fapte în minte; cunoștințele lor sunt organizate ca o pânză de păianjen, unde totul este conectat. Când învețăm ceva nou, scopul nostru este să-l legăm de pânza existentă. Întreabați-vă în mod activ: „Cu ce seamănă asta din ce știu deja?”. Conectarea noilor informații la cunoștințele existente construiește o rețea mentală puternică, în loc de a lăsa faptele noi să plutească izolat în mintea noastră.

3. Testați-vă înțelegerea, nu doar memoria. Cartonașele (flashcards) sunt bune pentru a testa memoria, dar nu și înțelegerea. Pentru a verifica dacă ai înțeles cu adevărat, încearcă aceste metode:

◦ Explică conceptul învătat altei persoane. Încearcă să explici o idee (de exemplu, de ce funcționează fotosinteza) unui prieten sau unui membru al familiei care nu știe nimic despre subiect. Dacă poți face acest lucru clar și simplu, înseamnă că stăpânești subiectul.

◦ Rezolvă o problemă nouă. Căutați o problemă care este puțin diferită de cele pe care le-ați rezolvat la clasă. Acest lucru vă va forța să transferați cunoștințele, dovedind că înțelegerea este flexibilă și nu doar o rețetă memorată.

Acum că am ajuns la final, recomand să tragem o concluzie.

Memorarea are rolul ei, dar este doar primul pas. Adevărata putere în învățare vine din înțelegere, din a vedea conexiunile, a înțelege „de ce”-urile din spatele faptelor și a organiza cunoștințele în jurul ideilor mari.

Adoptând strategiile de învățare pentru înțelegere, nu veți obține doar note mai bune pe termen lung, dar veți dezvolta și abilitatea esențială de a gândi critic, de a rezolva probleme și de a vă adapta la provocări noi. Veți deveni un elev mai eficient, mai autonom și o persoană pregătită să învețe pe tot parcursul vieții. Aceasta este adevărata superputere a învățării.

Pentru informații mai detaliate citește cartea: How people learn