Instrumente reale pentru părinți și profesori
Nu vindem iluzii motivaționale, oferim soluții. Găsești aici metode aplicate și perspective internaționale ca să-i ajuți pe tineri să reușească, indiferent de limitările sistemului actual.
Nu vindem iluzii motivaționale, oferim soluții. Găsești aici metode aplicate și perspective internaționale ca să-i ajuți pe tineri să reușească, indiferent de limitările sistemului actual.
Acest interviu a fost realizat de Maira Zara, în exclusivitate pentru platforma empoweredromania.com. Întrebările au fost formulate și adresate de Ioana Alexandra Șomîtcă
Scurtă prezentare: Mă numesc Maira și fac parte din echipa Quantum Robotics de un an, în calitate de voluntar al departamentului de PR & Marketing. Sezonul acesta misiunea mea a fost să observ felul în care funcționează o echipa participanta la FTC și să învăț cum arată un sezon, cum se obțin și gestionează fondurile echipei, cum organizăm un eveniment și tot ceea ce intră sub umbrela departamentului nontehnic. În plus, am preluat task-uri precum realizarea unor prezentări și a materialelor promoționale (postere, programe) pentru diverse evenimente.
Îmi place să scriu, să vorbesc în public și să cred că am ceva de zis, lucruri care mă ajută să mă exprim liber în fața juraților, atunci când îmi reprezint echipa. La 15 ani îmi este greu să-mi imaginez cum arată pentru mine viitorul, însă îmi doresc să lucrez în domeniul dreptului sau al diplomației, pentru a putea lupta prin intermediul legilor internaționale pentru cauze pe care le consider importante.
Maira Zara: Am descoperit echipa încă din clasa a șaptea, cand am vizitat ICHB la ziua porților deschise. Am ales acest liceu parțial datorită clubului de robotica, fiindcă îmi oferea oportunitatea de a mă implica in ceva mai mult de un club, într-o comunitate recognoscibilă la nivel mondial, cu aplicatii reale pentru viitorul meu. În clasa a noua am intrat în echipa cu speranțe și așteptări mari, pe care fenomenul FTC le-a întrecut înzecit, culminând anul acesta la campionatul mondial, însă nu aș putea spune că aveam multe cunoștințe în domeniul roboticii și cu siguranță nu eram echipată pentru amploarea pe care o are această competiție, nu numai ca dificultate, cât și ca unitate dintre echipe și pasiune pentru ceea ce este FTC. Ca membru nou, am avut nevoie de puțin timp să-mi găsesc locul în echipa și consider ca acesta mai poate fi consolidat, însă momentul în care am simțit ca locul meu este aici, la FTC, a fost încă de la etapa regională, când am văzut marea colorată de standuri, galeriile animate și zâmbetele largi, și am înțeles că este mai mult decât un concurs de robotică, este un festival al pasiunii și al talentului.
Maira Zara: Acest motto este important atat pentru noi ca echipă cât și pentru noi ca persoane, astfel că încercam să-l aplicăm pe cele două planuri. Probabil cel mai important lucru în care încercăm să înglobăm mentalitatea „Winning is temporary, learning is forever!” este stabilirea obiectivelor de învățare și dezvoltare pentru acest sezon. Întrucât considerăm că câștigul aduce numai o satisfacție momentană, obiectivele pe care ni le propunem nu au legatura cu câștigarea unui anume premiu sau cu un stabilirea unui record mondial, ci cu dobândirea unor noi abilități sau exersarea și perfecționarea unor aptitudini deja existente. Aceasta mentalitate ne-a ajutat mai ales să simțim că, indiferent de performanța echipei, ne putem îndeplinii obiectivele, fapt care a redus presiunea de a câștiga un anume premiu și a încurajat dezvoltarea echipei ca întreg, pe toate planurile.
Maira Zara: Intrând in echipa ca nou membru am cunoscut dintr-o data mai mulți tineri dedicati, ingenioși si talentati, despre care uneori îmi este greu sa cred ca sunt numai elevi de liceu și care mă inspiră zi de zi sa fiu mai implicată și mai saritoare în ceea ce facem. Totusi, dacă ar trebui sa mă limitez la un singur coleg care anul acesta mi-a schimbat total perspectiva asupra roboticii și a stabilit pentru mine un nou standard al profesionalismului, acesta este Mihai Dondera, driver-ul echipei. Este cel care manevrează robotul în perioada de teleoperare, lucru care implică instincte hiper dezvoltate, cunoașterea impecabilă a terenului de joc și un calm imperturbabil în momente de maximă presiune. Poziția de driver necesita o disciplina aparte, diferită de cea a celorlalți membrii din echipa. Este vorba despre sute de ore de antrenament și de o înțelegere profundă a tuturor sistemelor ce compun robotul și a armoniei dintre acestea. De la Mihai am învățat acest cum să ai o etică de munca impecabilă fără a pierde din pasiune, în ciuda programului obositor, a presiunii apăsătoare și a sacrificiilor necesare, în numele performanței. Poziția sa din echipa, desi indispensabilă, vine cu numeroase compromisuri. M-a impresionat felul în care a spus ca unul dintre regretele sale este ca nu a petrecut suficient timp cu echipa, în favoarea antrenamentului cu robotul. Am înțeles cât de multe compromisuri cere performanța, cu câte sacrificii vine excelentă și cât de greu este să rămâi calm atunci cand privirile și așteptările tuturor cad asupra ta. Totuși, aceste lucruri nu m-au descurajat. Dimpotriva, atitudinea pozitiva si perseverența lui Mihai m-au determinat sa fiu și mai dedicată echipei și să fac tot ce-mi sta în putere sa onorez sacrificiile celorlalți membrii, implicându-mă și îndeplinindu-mi sarcinile cu simț de răspundere.
Maira Zara: Nu vezi des străini care știu sa arate România pe harta. Chiar mai rar, străini care recunosc steagul României și se îndreaptă către el cu entuziasm și pași sprinteni. La Campionatul Mondial de la Houston toata lumea știa cine suntem și de unde venim. Admirația, respectul și interesul celorlalte echipe față de a noastra, de echipele românești calificate și de scena roboticii române în general au fost neașteptate, dar mult apreciate. Am avut onoarea de a avea unul dintre cele mai vizitate standuri, materialele promoționale au zburat din boluri ca pâinea calda, iar robotul nostru a fost filmat mai ceva ca Scarlett Johansson, însă a fost un moment care pentru mine a demonstrat exact cât de bine-văzuți suntem atat noi ca și echipa cât și ca și români, în comunitatea FTC. Indubitabil, acest moment a fost pentru mine abia în ultima zi de concurs, când zeci de oameni au trecut pe la stand pentru a face schimb de tricouri cu echipa noastră. Este ceva special în a vedea un copil din altă țară, posibil mai bogată, probabil mai dezvoltată, cu siguranță îndepărtată, fiind atât de dornic și de mândru să poarte un tricou pe care figurează steagul României. Este ceva unic, ce nu voi uita niciodata, un moment în care am fost mândră să port tricolorul și sigla echipei, știind că fac parte din elita roboticii și dintr-o comunitate unită și primitoare.
Maira Zara: Nu pot vorbi pentru ceilalți membrii, dar pentru mine valul de emoție de după competiție a venit în trei etape. Inițial, când am aflat că nu vom juca în finală, am fost ușor destabilizată. Rezultatele de până acum ne aratasera ca suntem o echipa competitivă, cu șanse reale la titlul de campioana mondială, iar vestea că drumul nostru se încheie înainte de finala evenimentului a venit brusc și a fost întâmpinată cu dezamăgire. După ce socul inițial s-a disipat, am fost cuprinși de o stare de euforie greu de descris, atunci când magnitudinea acestei performanțe s-a prabușit cumva asupra noastra. Am conștientizat brusc, parcă unison, că suntem pe locul trei mondial, cu cel mai performant robot în clasamentul individual. Am început să vedem câte uși deschide acest scor pentru echipa noastră și cât de multe oportunități avem în față. În plus, și probabil mult mai important, am simțit că visul nostru se îndeplinește în sfârșit și că munca și sacrificiile din timpul sezonului sunt răsplătite cum se cuvine. Oboseala a pătruns în noi abia atunci când ne-am văzut întorși acasă, am căpătat cearcane pe care simt că le am si acum, însă le port cu mândrie știind că sunt niște cearcane muncite și ca rezultatul final a meritat orele pierdute de somn.
Maira Zara: Probabil cel mai important lucru pe care în dovedește faptul că întreg podiumul FTC este ocupat de echipe românești, fie ele parteneri sau căpitani de alianță, este ca România are tineri talentati, ingenioși și pasionați care așteaptă să fie descoperiți. Trăim într-o țara în care se vorbește mult despre viitor, dar foarte puțin despre viitorii adulți. Presupunem, atât adulții, cât și noi copiii, că în România nu se poate face performanță. Presupunem că nu există copii români care ajung campioni mondiali, din cauza lipsei de resurse și a sistemului de educație care încă lasă multe de dorit. Aceste lucruri au fost, pentru mine, motivul pentru care am ales un liceu privat. Totuși, competiția FTC mi-a demonstrat contrariul. Am cunoscut nu zeci, ci sute de elevi pasionați de robotică care concurează la nivel înalt. Am descoperit o comunitate unită, frumoasă și foarte deschisă către noi membrii. Nu am descoperit doar robotica, ci și o parte din România de care nu auzisem niciodată. Câți dintre noi am fi știut, fără a fi direct implicați în acest concurs, că România are a doua cea mai mare comunitate FTC din lume? Și că sute de elevi români incredibil de talentați concurează în fiecare an la nivel internațional? Aceste performanțe nu sunt ceva nou pentru noi, cei din domeniul roboticii. Tinerii români sunt pe podiumul internațional de aproape un deceniu, comunitatea FTC este activă în țara noastră încă din 2016, iar excelența în robotică a românilor este recunoscută la nivel mondial de câțiva ani încoace. Echipele românești sunt aclamate și cunoscute peste tot în lume, fapt pe care l-am conștientizat mai bine la campionatul mondial, unde numele „România” avea gravitate și era rostit cu respect, iar tricolorul era privit cu admirație și fluturat cu patos chiar și de către străini. Într-o țara în care adeseori ne plangem că nu avem lucruri cu care să ne lăudăm, mă întristează să văd că atunci când totuși avem performanțe impresionante la nivel global acestea trec neobservate. Plasarea echipelor românești pe primele trei locuri din clasament subliniază, din nou, că în Romania există echipe de robotică bine sudate, formate din tineri remarcabili și demni de admirație, pe care doar trebuie să știi unde să-i cauți. Din fericire, în acest sezon am văzut o schimbare în abordarea oamenilor față de robotică. Figuri importante din scena politică și culturală au început să-și îndrepte privirile către FIRST Tech Challenge, atrăgând după ele mai multă atenție publică asupra acestor elevi geniali. Președintele Nicusor Dan și-a arătat interesul față de acest concurs și de echipele românești de robotică vizitand echipele calificate la Campionatul Mondial de la Houston la cantonamentul de pregătire pentru acest campionat, desfășurat la Timișoara. În plus, echipa noastră a fost invitată să se întâlnească din nou cu Președintele, care și-a exprimat încrederea că trendul ascendent al interesului pentru robotică se afla abia la început. Ne bucurăm să vedem ca România își îndreaptă privirea din nou către educație, către tineri și către STEM și sperăm ca în anii care urmează să vedem tot mai multă vizibilitate și susținere publică nu doar pentru noi ca echipa, cât și pentru această comunitate incredibilă care abia începe să iasă de sub anonimat.
Maira Zara: Un lucru pe care l-am remarcat atât în sistemul de educație românesc cât și în robotică și care cumva m-a întristat este superficialitatea cu care sunt tratate abilitățile care cad sub umbrela profilului uman. Auzim des ca profilul de filologie este „cel mai slab” dintre opțiuni, că elevii care urmează un profil uman sunt cumva inferiori celor de la profilul real și ca abilitățile de comunicare și exprimare sunt „de mâna a doua”, spre deosebire de inclinațiile către domeniul matematicii sau al stiintelor exacte. Aceasta presiune de a urma un profil real este omniprezentă și se resimte în egală măsură în clasă și acasă, ceea ce a făcut mulți tineri, printre care și pe mine, să desconsidere profilul uman. În mod similar, în robotică există o oarecare minimizare a importanței departamentului de relații publice și promovare. Deși organizatorii competiției și membrii comunității înțeleg și recunosc vitalitatea unui departament de PR pentru longevitatea și sustenabilitatea echipei, publicul larg pare să privească departamentul non-tehnic cu o doză sănătoasă de scepticism. În comunicate de presă și articole figurează adesea performanțele din punct de vedere tehnic, pe când eforturile departamentului de PR rareori primesc recunoașterea pe care o merită. Dacă aș putea schimba ceva în sistemul de educație, mi-aș dori ca profilul uman să fie văzut ca o opțiune viabilă, demnă de același respect ca profilul real. Aplicat domeniului roboticii, mi-aș dori ca publicul să constientizeze că departamentul non-tehnic face mult mai mult decât social-media, și că fără promovare, strângere de fonduri și organizarea evenimentelor, echipele nu și-ar putea desfășura activitatea, iar performanțele în FTC nu ar fi posibile la nivel mondial.
Maira Zara: În calitate de actual voluntar și viitor membru aș vrea să fac mai degrabă o promisiune celor care părăsesc echipa sezonul viitor. Ei sunt cei care au ridicat echipa la nivelul pe care îl vedeti și dumneavoastra astăzi, prin eforturi uriașe, muncă necontenită și o determinare greu de egalat. Au petrecut mii de ore în laborator, au dedicat nopți nedormite și au fost aici, trup și suflet, pentru echipa și aș vrea să le promit că lasă echipa pe mâini bune. Aș vrea să îi asigur că sacrificiul lor nu va trece neobservat și că vom lucra cu același patos pe care ei l-au insuflat în noi pentru a menține echipa Quantum Robotics în elita FIRST și pentru a performa cel puțin la fel de bine ca și până acum. Sunt încrezătoare că pasiunea noilor membri, împreună cu sprijinul și ghidarea membrilor cu experiența sunt combinatia ideală pentru a aduce din nou echipa în topul FTC și sunt sigură că ne asteaptă și mai multe provocări și oportunități interesante.
Îți mulțumim, Maira, pentru răspunsurile tale remarcabile. Suntem convinși că perspectiva ta va avea un impact semnificativ asupra viitoarelor generații, inspirându-le să realizeze lucruri deosebite în viața lor!