Povestea (4) Ziua în care am fost „ profa de mate ”

Astăzi dimineață mi-a revenit o amintire din timpul facultății, pe care nu am prezentat-o nici în cartea „ O viață ai! Fă-o extraordinară!” . Vă voi povesti despre ziua în care am fost ,, profa de mate „.

Am fost invitată să țin extra ore de practică în locul unei profesoare de matematică, în cadrul unui colegiu din Iași. Am acceptat. Am intrat în școală, iar pe hol, lângă ușa de la intrarea în clasă, erau câteva bănci suprapuse. Am presupus că au un defect și, de aceea, nu se află în sala de clasă.

Prima oră

Un prichindel s-a ivit imediat ce am ajuns în fața clasei. Mă întreabă:
– Dumneata ești profa mea de mate astăzi?

Știam la ce să mă aștept în privința atitudinii și a limbajului lui. Era personajul popular al clasei. Mă testa. Știa perfect cum să reacționeze dacă m-aș fi enervat.
Îi răspund:
— Da, eu voi fi profa ta de mate astăzi (punând accent pe termenul ,, profa de mate „). Haide să începem ora, că a sunat clopoțelul. Și îi zâmbesc.

A rămas puțin blocat, pentru că se aștepta ca reacția mea să fie alta, una care să-i facă observații în primul rând. Știa să reacționeze în acel caz, în schimb nu știa cum să reacționeze în momentul prezent, când a primit bunătate și nu nervi. Rămăsese pe loc câteva clipe ca să-și recalculeze mutările :))

,,Fă-i pe oameni să gândească — asta înseamnă să fii profesor.” – aceasta este perspectiva mea.

Am salutat elevii, am întrebat dacă sunt absenți. Mi-au spus că nu (fiind prima dată la acea clasă, nu mi s-a dat catalogul la oră), iar bănci goale nu erau în sala de clasă.
Spun:
– Okey, haideți să începem ora.

Am predat, i-am invitat pe toți să iasă la tablă, am răspuns la întrebările lor și m-am asigurat că fiecare dintre elevii mei era atent și a înțeles că eu sunt acolo pentru a-i învăța ceva. Le-am dat și provocări pe partea de viteză de rezolvare. Am încercat să stabilim și noi recorduri la viteză, pe care să căutăm să le doborâm ora următoare. Scopul? ,,Să plecăm acasă cu toții mai bogați intelectual decât am venit. ;)” Asta le-am spus.

Istețelul care mă aștepta pe hol scria cel mai repede informațiile în caiet, apoi se ridica în picioare, arunca o privire prin clasă să vadă dacă toată lumea scrie, și revenea la locul lui, continuând lecția. El și-a justificat ridicarea din bancă spunând că verifică să vadă dacă toții colegii lui scriu. Atitudinea lui nu deranja pe nimeni, așadar nu a fost nevoie să-i fac observații. El doar voia să fie util și să mă ajute în precesul educațional.

Vine pauza. Îi las să se bucure de ea, cu precizarea că este dreptul lor și vreau să le arăt că îl respect.

A doua oră

Încep ora a doua la aceeași clasă, și observ că în sala de clasă sunt 5-6 elevi noi. Îi întreb din ce clasă sunt și cu ce ocazie pe la noi.
Mi-au spus că sunt elevi din această clasă, doar că știau că profesoara lipsea și va fi înlocuită, așadar au plecat, neavând așteptări mari de la înlocuitoare. Ulterior ei au primit mesaj că profesoara nouă de mate e chiar „okey”, așadar s-au întors să o cunoască.

Au luat băncile de pe hol, care erau de fapt perfect funcționale. S-au așezat în bănci și ne-am desfășurat ora.

Evident că le-am atras atenția, glumind, că inițial mi-au spus că nu lipsește nimeni, iar ulterior apar 5-6 elevi noi, care de fapt nu sunt noi.

După a doua oră, vine istețelul și îmi spune:
– Doamna, vă dictez eu acum toți absenții.

Cum eram la catedră, a venit în dreapta mea și a început să-mi dicteze fiecare nume, imediat după ce arunca o privire spre băncile din clasă.

Am dus lista cu absenți la secretariat, unde secretara a rămas uimită:
– De unde aveți lista aceasta cu absenți?
-Elevii mi-au dictat-o, i-am răspuns zâmbind.

Era foarte surprinsă, pentru că era cunoscut faptul că acea clasă elevii foloseau tot felul de „șmecherii”.

M-a amuzat figura ei uimită și am plecat fericită spre casă.

Concluzia? Ia provocarea din partea elevilor ca pe o oportunitate de a deveni un profesor mai experimentat și mai interesant pentru elevi. Poți obține performanță la clasă și comportându-te frumos cu elevii și păstrându-ți în același timp seriozitatea față de materia pe care o predai. Am experimentat asta, dar am să vă spun povestea într-o postare viitoare.

Pentru mai multe povești adevărate, accesați AICI