4 Convingeri Esențiale pentru o colaborare reală între școală și familie
Când vorbim despre implicarea părinților în educația copiilor, conversația se oprește adesea la activități superficiale – ca un stand cu prăjituri sau o întâlnire formală o dată pe semestru. Însă adevărata parteneriat autentic între școală și familie înseamnă mult mai mult. Karen Mapp ( lector senior în educație la Harvard Graduate School of Education), expert în implicarea familiei în educație, explică într-un discurs inspirat și bazat pe cercetare că relațiile durabile între școală și familie se bazează nu doar pe politici sau activități, ci pe valori profunde și atitudini corecte .
Ce trebuie să credem cu adevărat pentru a construi o comunitate educațională autentică?
Mapp și coautoarea Ann Henderson au identificat patru convingeri fundamentale pe care orice cadru didactic, lider de școală sau educator ar trebui să le adopte pentru a crea legături reale cu familiile:
1. Toți părinții au visuri pentru copiii lor
Este ușor să judecăm sau să tragem concluzii rapide despre părinți care par „dezinteresați”. Dar, în realitate, fiecare familie își dorește binele copilului său . Uneori, stresul, traumele sau barierele socio-economice afectează comportamentul părinților, dar asta nu înseamnă că nu le pasă. Ca profesori, e esențial să privim dincolo de aparențe și să recunoaștem speranțele care stau la baza fiecărei familii.
2. Toți părinții pot contribui la învățarea copilului lor
Indiferent dacă un părinte are studii superioare sau nu a terminat liceul, dacă vorbește limba școlii sau nu, fiecare familie are ceva valoros de oferit în procesul educațional. Părinții sunt primii profesori ai copilului – nu doar prin lecții, ci prin viață. Abilitățile lor, poveștile lor, cultura lor – toate acestea sunt resurse care trebuie recunoscute și integrate în procesul educativ.
3. Părinții și cadrele didactice trebuie să fie parteneri egali
Adevărata colaborare înseamnă egalitate de valoare și responsabilitate . Educatorii au expertiză pedagogică, dar părinții au o înțelegere profundă a copilului. Niciuna dintre părți nu este superioară celeilalte. Doar împreună, pe picior de egalitate, pot construi un mediu care sprijină cu adevărat dezvoltarea copilului.
4. Responsabilitatea pentru parteneriat începe cu școala
Deși suntem „parteneri egali”, Mapp subliniază că școala trebuie să facă primul pas . De ce? Pentru că, în ochii multor familii, școala este o instituție intimidantă, autoritară. Uneori, părinții se tem că nu sunt „suficient de buni” sau „suficient de educați” pentru a se implica. Așadar, este datoria profesorilor și, mai ales, a liderilor de școli să creeze un climat de încredere, accesibilitate și respect reciproc .
Întrebări pentru reflecție:
- Pentru profesori și lideri educaționali: Care dintre aceste convingeri simți că ți se potrivește? Care îți provoacă disconfort? Ce ai putea face diferit în relația cu părinții?
- Pentru părinți: Te-ai simțit tratat ca un partener egal de către școală? Ce ți-ai dori să se schimbe?
Concluzie
Implicarea părinților în educație nu este un lux, ci o
necesitate
. Dar pentru ca această colaborare să funcționeze cu adevărat, trebuie să fie clădită pe valori sincere și relații autentice. Să trecem dincolo de „foaia de prăjituri” și să construim
poduri reale
între școală și familie.