Efectul Dunning-Kruger - De ce unii oameni se cred mai competenți decât sunt?
Efectul Dunning-Kruger - De ce unii oameni se cred mai competenți decât sunt?
Ai întâlnit vreodată pe cineva care se laudă că știe totul despre un subiect, doar pentru a-ți da seama că abia stăpânește noțiunile de bază? Acesta ar putea fi un exemplu clasic al efectului Dunning-Kruger, un fenomen psihologic care explică de ce unii oameni își supraevaluează cunoștințele sau competențele. Acest fenomen este o capcană cognitivă în care, ironic, cei mai puțin competenți tind să fie cei mai încrezători. Acest efect, descris pentru prima dată de psihologii David Dunning și Justin Kruger în 1999, ne ajută să înțelegem de ce uneori oamenii care știu puțin despre un subiect par a fi cei mai siguri pe ei, iar experții reali, paradoxal, devin mai modești.
Cum funcționează efectul Dunning-Kruger
Când cineva învață un subiect nou, există un moment în care începe să simtă că înțelege totul. Această fază este reprezentată pe o curbă a competenței ca un „vârf al încrederii”. Însă, pe măsură ce individul acumulează mai multe informații, începe să-și dea seama cât de vast este domeniul și încrederea sa scade dramatic – o etapă cunoscută ca „vale a disperării”.
Odată ce continuă să învețe, încrederea se stabilizează la un nivel mai realist, dar niciodată la fel de mare ca pe vârful inițial. Aceasta demonstrează că adevărata expertiză vine și cu o doză sănătoasă de modestie.
Cei afectați de acest efect:
- Nu recunosc cât de mult le lipsește din punct de vedere al cunoștințelor.
- Nu reușesc să identifice nivelul de competență al altora.
- Nu își dau seama că au făcut greșeli decât după ce devin mai competenți.
- Odată ce își îmbunătățesc cunoștințele, își dau seama de adevăratul nivel și devin mai realiste.
Un exemplu clar este reprezentat de curba încrederii în funcție de competență: la început, oamenii au un vârf al încrederii nejustificate, apoi, pe măsură ce învață mai mult, încrederea lor scade înainte de a crește din nou, odată ce ating un nivel avansat.
Exemple cotidiene ale efectului Dunning-Kruger
1. Gătitul simplu... sau nu?
Imaginați-vă că urmăriți un tutorial despre prepararea unui desert sofisticat. După ce vedeți rețeta, vă simțiți pregătiți să o recreați perfect. Însă, când începeți efectiv să gătiți, constatați că rezultatul este departe de ceea ce sperați. De ce? Pentru că nu ați anticipat complexitatea procesului sau abilitățile necesare, supraestimându-vă talentul.
2. Șoferii care "se cred cei mai buni"
Un studiu celebru a descoperit că 88% dintre șoferi consideră că sunt peste medie ca abilități. Statistic, acest lucru este imposibil. Cei mai neexperimentați șoferi își subestimează riscurile și supraestimează controlul pe care îl au asupra situațiilor din trafic.
3. "Toți suntem experți în fotbal și politică"
Un exemplu clasic al acestui efect se vede în discuțiile despre fotbal sau politică. Mulți oameni, fără cunoștințe reale despre strategiile de joc sau complexitatea guvernării, emit opinii puternice și ferme. De ce? Pentru că aspectele de bază (de exemplu, "echipa trebuie să câștige" sau "taxele ar trebui să scadă") par evidente și ușor de înțeles. Totuși, un expert în aceste domenii știe că deciziile sunt influențate de sute de variabile interdependente.
Cum se manifestă efectul la experți
Partea interesantă este că efectul Dunning-Kruger afectează și persoanele foarte competente, dar într-un mod diferit. Experții tind să își subestimeze cunoștințele, presupunând că ceea ce știu este evident și pentru ceilalți. Aceasta este cunoscută sub denumirea de iluzia competenței: „Dacă eu știu asta, sigur toată lumea știe.”
Cum putem evita efectul Dunning-Kruger?
1. Recunoașteți ce nu știți
Primul pas pentru a evita supraestimarea este să fiți sinceri cu voi înșivă. Admiteți că nu știți totul și că orice subiect are adâncimi neașteptate.
2. Căutați feedback
Cereți opinii și sfaturi de la experți sau persoane cu mai multă experiență. Acestea vă pot oferi o perspectivă realistă asupra nivelului vostru de competență.
3. Învățați continuu
Cu cât învățați mai mult, cu atât veți înțelege mai bine cât de mult mai aveți de învățat. Acesta este paradoxul cunoașterii: adevărații experți sunt cei care conștientizează limitele propriei înțelegeri.
4. Fiți sceptici față de siguranța excesivă
Dacă sunteți absolut siguri că aveți dreptate, s-ar putea să fie un semn că nu ați explorat toate perspectivele. Întrebați-vă: „Ce mi-a scăpat?”
Concluzie
Efectul Dunning-Kruger ne arată cât de ușor putem fi păcăliți de propria percepție. Conștientizarea acestei tendințe este un prim pas spre o mai bună autocunoaștere și spre o atitudine mai deschisă față de învățare. Într-o lume complexă, modestia intelectuală și dorința de a învăța sunt adevărate semne ale înțelepciunii.
Pentru informații suplimentare accesați: https://www.bps.org.uk/psychologist/dunning-kruger-effect-and-its-discontents
Efectul opus: Sindromul impostorului
Interesant este că efectul Dunning-Kruger are un „opus” – sindromul impostorului. Acesta afectează persoanele foarte competente, care, conștiente de complexitatea unui subiect, își subestimează propriile abilități. Astfel, cei care știu cel mai mult pot simți că nu știu suficient.